Inflația de cuvinte goale
În perioadele de criză sau alegeri, pe piața politică românească circulă la insistența așa-zișilor politiceni un concept ridicat la o valoare supremă și anume, termenul de STABILITATE. Conținutul desta retorici are sensuri diferite în raport cu cel prezentat în mod public.
În fapt, stabilitatea invocată de oamenii puterii sau de cei ce nu înțeleg nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor, este un refugiu al politicului mai ales „când nimic nu ai ce spune”, un pretext pentru menținerea status quo-ului, păstrarea actualei configurații de putere, a avantajelor și controlului instituțional și al sinecurilor individuale.
De regulă, liderii politici promovează ideea de stabilitate pentru a justifica lipsa reformei, schimbare care nu poate aduce decât „incertitudine”, „haos” și „pericole pentru Țară!”... spun ei!!!
Stabilitatea devine sinonimă cu continuarea privilegiilor instituționale, rețelelor de influență sau cu politizarea instituțiilor statului.
Se creează narațiunea potrivit căreia stabilitatea este vitală pentru binele cetățeanului de rând, iar mass-media „fidelă” întărește acest discurs ca pe un axiomatic (nu vrem crize, vrem stabilitate).
În timp ce românii se luptă cu taxe, impozite și inflație, servicii precare, birocrație sufocantă, administrație publică învechită și puțin credibilă, politicienii folosesc această „narațiune” ca pe un scut pentru a bloca orice schimbare profundă. Inflația cuvintelor mari, uzate, golite semantic de conținut creează o altă realitate evident disonantă cu ceea ce ne vinde clasa politică.
La o citire fugară, cuvântul stabilitate sună promițător dar nu transmite nimic concret, realist, măsurabil. Rămâne un cuvânt-refugiu atunci când nu există soluții reale.
Însă poate căpăta valențe discutabile și verificabile dacă la nivelul proiectelor s-ar folosi o serie de indicatori de performanță (KPI) precum:
- Nivelul inflației și deficitul bugetar;
- Rata de transparență în achizițiile publice;
- Gradul de digitalizare a administrației publice;
- Ponderea investițiilor în PIB, în valorile lor reale, etc.
Nu există o emisiune la TV, radio sau mass media scrisă fără să se invoce această stabilitate magică. În acest context stabilitatea de care se face vorbire este sinonimă cu stagnarea instituțională, lipsa reformelor, perpetuarea corupției și a clientelismului politic, protejarea intereselor unei elite aflate la putere.
Noi respingem această iluzorie stabilitate. Avem nevoie de o nouă înțelegere a conceptului în care nu se apără privilegii ci una care oferă oportunități, siguranță și demnitate pentru fiecare cetățean.